Terapii hormonale la menopauza

Terapiile hormonale la menopauză accelerează distrugerea ţesutului cerebral

Tratamentele hormonale administrate în mod tradiţional femeilor aflate la menopauză intensifică procesul de distrugere a ţesuturilor cerebrale, care apare în mod normal în urma înaintării în vârstă, potrivit unui studiu american, publicat, luni, în revista Neurology.

La studiu, care a durat opt ani, au participat 1.400 de voluntare, ale căror creiere au fost examinate prin intermediului imagisticii prin rezonanţă magnetică (RMN). Investigaţiile, efectuate la începutul şi sfârşitul studiului, demonstrează o uşoară micşorare a volumului creierului femeilor care au urmat aceste tratamente hormonale.

Această scădere afectează două zone vitale pentru gândire şi memorie, lobul frontal şi hipocampusul, crescând riscul de apariţie a demenţei.

Studiul face parte dintr-o iniţiativă ştiinţifică mai mare, "Womens Health Initiative Memory Study" (WHIMS).

Precedentele rezultate ale studiului WHIMS au arătat că tratamentele cu estrogen şi progesteron cresc riscul de apariţie a demenţei şi antrenează o diminuare a capacităţilor cognitive ale femeilor cu vârste de peste 65 de ani.

Potrivit noului studiu, lobul frontal al femeilor care urmează o terapie hormonală este mai mic, în medie, cu 2,37 centimetri cubi faţă de cel al femeilor cărora li s-a administrat un placebo.

Volumul hipocampusului la femeile care urmează o terapie hormonală este, de asemenea, mai mic cu 0,10 centimetri cubi faţă de cel al femeilor care nu au primit tratament hormonal. Totuşi, în acest ultim caz, diferenţa înregistrată nu este considerată semnificativă din punct de vedere statistic.

Un alt studiu care a analizat rezultatele obţinute de proiectul WHIMS a ajuns la concluzia că pierderile de ţesut cerebral nu sunt legate de creşterea numărului leziunilor din creier. "Efectele nefaste asupra creierului avute de terapia hormonală, după menopauză, prezentate în studiul WHIMS, par să fie legate mai ales de o anumită neurodegenerescenţă şi nu de o maladie vasculară", a declarat Laura Coker, de la universitatea Wake Forest din Winton-Salem (Carolina de Nord), principalul autor al acestui al doilea studiu, publicat, de asemenea, în revista Neurology.