Stevia rebaudiana

Stevia rebaudiana, indulcitorul folosit de indienii Guarani. Stevia rebaudiana (Eupatorium rebaudianum), originara din regiunile nordice ale Americii de Sud, poate atinge un metru inaltime si are frunze numeroase, de 2-3 cm lungime.

De sute de ani, populatiile indigene din Brazilia si Paraguay au utilizat frunzele de stevie rebaudiana atat ca indulcitor, cat si ca remediu pentru diferite afectiuni.
Indienii Guarani din Paraguay o numeau jhee KAA si indulceau cu ea faimosul ceai de yerba mate.

In scop comercial este cultivata astazi mai ales in Brazilia, Paraguay, Uruguay, Israel, Tailanda si China, informeaza rain-tree.com.

Europenii au aflat despre stevia dulce datorita conchistadorilor, care in secolul al XVI-lea au adus-o in Spania. Datorita calitatilor sale deosebite, continand o substanta ce este de 300 de ori mai dulce decat zaharul, s-a raspandit rapid, atat pe continentul nostru, cat si in Asia.

Primul studiu despre stevia rebaudiana a fost publicat in anul 1900 de catre botanistul paraguayan Moises Santiago Bertoni.

In ultimele doua decenii, stevia dulce este utilizata pe scara larga ca indulcitor alimentar in Brazilia si Japonia.

Din frunze se extrage dulcostevina, substanta ce se poate folosi sub forma de pulbere sau lichida. In stare solida, are o putere de indulcire extraordinar de mare, cantitatea luata pe un varf de cutit inlocuind cu succes doua lingurite de zahar.

Se utilizeaza la ceaiuri, limonade, salate de fructe, dar si pentru prajituri, deoarece rezista la temperaturi inalte, de pana la 200 grade Celsius, fara a-si pierde calitatile.Forma uzuala este totusi cea lichida, deoarece pulberea trebuie pastrata cu mare atentie, ferita de umezeala.

In magazinele noastre naturiste gasim dulcostevina in forma lichida, usor de dozat, prin numararea picaturilor necesare pentru indulcire. Sunt suficiente 6 picaturi pentru un pahar de limonada de 200 de ml si 8 picaturi pentru o cana cu ceai de 300 ml.

Cu toate ca japonezii sunt entuziasmati de acest indulcitor, trecandu-l fara rezerve pe lista oficiala a aditivilor naturali, nu acelasi lucru se poate spune si despre concernele americane.

Marii producatori de indulcitori chimici, dar si aceia de bauturi racoritoare si medicamente, ce utilizeaza pe scara larga aditivi sintetici (mult hulitele E-uri), au vazut in acest produs natural o amenintare care le-ar putea scadea profiturile. Asa incat au reusit sa-si impuna punctul de vedere, iar in 1991 importul modestei plante a indienilor Guarani a fost interzis vreme de patru ani.

In final, dupa vehemente proteste publice, stevia dulce a fost permisa si in Statele Unite, limitat, doar ca supliment alimentar. Argumentul oficial fiind acela ca este nesigura(!) ca aditiv.

In tratamentele naturiste se foloseste sub forma de infuzie sau extract de pulbere uscata. Stevia rebaudiana are proprietati hipoglicemiante, hipotensive, cardiotonice si antimicrobiene.

In urma numeroaselor cercetari efectuate in diverse colturi ale lumii, stevia dulce si-a demonstrat eficienta in diabet, depresie, oboseala cronica, obezitate, hipertensiune, reducerea poftei de dulce, diminuarea dorintei de a fuma si a consuma alcool, insuficienta urinara, rani, infectii virale, candidoza, gingivite, acnee.