Scurt istoric al implantului dentar

Succesul oricarui tip de implant dentar se bazeaza pe un proces numit integrare osoasa.

Acest proces reprezinta de fapt felul in care tesutul osos creste in si in jurul implantului dentar. Titanul este un material special pe care organismul in recunoaste si il accepta.

Abilitatea titanului de a fuziona cu tesutul osos a fost descoperita accidental in 1952. In acel an, un cercetator pe nume Per-Ingvar Branemark insera placute de titan in os, ca parte a unui studiu pe care acesta il efectua.

El incerca sa descopere mecanismele prin care osul se vindeca in urma unor leziuni. Cand a incercat sa scoata placutele de titan, el a observat ca acestea se integrasera in structura osului.

Doctorul Branemark a inceput apoi sa investigheze posibilitatea realizarii implanturilor dentare de titan. In 1965, au fost implantate primele implanturi dentare intraosoase la oameni.

Studiile ulterioare au aratat ca implanturile dentare intraosoase prezinta o rata de succes de 90%. Atunci cand implanturile dentare sunt respinse, acest lucru se intampla de obicei in primul an de la interventia chirurgicala.

Daca trece primul an, sansele ca implantul dentar sa fie respins sunt doar de 1%.

Implanturile dentare au fost pentru prima data aprobate in 1986. Intre 1986 si 1999, numarul de implanturi dentare realizate s-a triplat. In 1986, numarul de implanturi dentare realizate de un dentist era cam 18. In 1999, acesta a crescut la 56.