Sanatatea dincolo de codul rosu

In spitalele din Romania incepe sa se faca simtita o criza fara precedent si fara mari sanse de redresare. Si nu este vorba doar despre de-acum consacrata criza de medicamente si materiale sanitare.

Spitalele din Romania se golesc rapid de pesonal de la cel mai inalt, pana la cel mai scazut nivel de specializare.

Dupa ce au pierdut un sfert din salarii, medicii, mai ales cei tineri, dar nu numai, o iau incotro vad cu ochii. Presedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astarastoae, avertizeaza ca pana la sfarsitul anului vor mai pleca 10 mii de doctori.

4.000 au semnat deja contracte ferme. In perioada 2007-2009 au plecat in jur de 5.500. Asa se face ca in total, de la inceputul exodului, vom constata ca am pierdut doua treimi dintre halatele albe. Statisticile oficiale arata 1,9 medici la mia de romani, in vreme ce Bulgaria are 4 la mia de locuitori, iar in Occident vorbim de peste 10 la mie.

Asta in conditiile in care numarul pacientilor este in crestere, mai ales pe specialitati precum boli cardiovasculare si oncologie, din cauza regimului nesanatos de viata al romanilor, dar si al imbatranirii accentuate a populatiei. In plus, vorbim despre o paguba enorma, daca ne gandim la investitia pe care statul o face in fiecare medic specialist.

Dar acest exod este pe deplin de inteles. Un medic specialist a ajuns sa castige cam 250 de euro pe luna, dupa ani si ani de studiu si examene. Castiga mai putin decat cel mai prost platita asistenta din UE.

Daca pleaca in Marea Britanie, tara cea mai flamanda de personal medical, se duce la 5 000 de lire pe luna, la conditii decente in spitale si la incomparabil mai mult respect. De ce ar sta? Intr-o tara normala, un medic nu are grija zilei de maine, ceea ce la noi nu se intampla.

Si este foarte ingrijorator ca se gadesc la plecare nu numai medicii tineri, ci si cei cu experienta si mare valoare, chiar medici care au cabinete private si nu mai suporta umilintele sistematice la care sunt supusi din partea autoritatilor, dar constata si o scadere semnificativa a veniturilor din cauza scaderii nivelului de trai al oamenilor.

Situatia este asemanatoare si in cazul asistentelor. In spitale au mai ramas doar cele foarte tinere, care inca nu stiu mare lucru, iar imediat ce invata pleaca si ele, sau cele ajunse in pragul pensiei, care muncesc pana cand de pe picioare, sub riscul permanent ca din cauza oboselii sa faca greseli pentru care apoi sa fie puse la stalpul infamiei de o presa care crede ca in Sanatate ar trebui sa lucreze supraoameni.

Au ajuns sa plece si infirmierele. Dupa recenta amputare de salariu s-au trezit cu lefuri de 500 - 550 de lei. Prefera sa intre in concedii fara plata si sa faca orice altceva, de la curatenie pana la vanzare in piata cu ziua. Mai putin decat ar castiga in spitale e greu sa castige.

Si, colac peste pupaza, Sanatatea nu este scutita de disponibilizari. Si nu este vorba, asa cum se credea la inceput, doar despre unitatile de prin sate sau mici orasele deja ramase fara medici si fara pacienti. Toate spitalele trebuie sa dea afara. Pe cine si pe ce criterii, managerii inca n-au aflat caci asteapta normativele de la minister. Aproape ca nici nu prea mai conteaza, caci restructurara se face de la sine si incepe cu cei mai buni.

Decontul acestei crize, provocata de lipsa de viziune si incompetenta, va fi dramatic si va fi resimit de generatii intregi de-acum incolo, amenintand chiar calitatea fibrei acestui popor. Nimeni nu pare a intelege, si cu atat mai putin, nu pare a fi ingrijorat de acest lucru.