Pulpita Tipuri

Termenul de pulpita este folosit pentru a descrie o afectiune dentara ce se manifesta prin inflamarea pulpei dentare. Pulpita se manifesta prin aparitia unei dureri acute si a unei sensibilitati la anumiti stimuli, mai ales stimuli calzi si reci. Exista doua tipuri de pulpita, in functie de gradul de afectare a pulpei dentare.

Pulpita reversibila – este tipul de pulpita in care pulpa dentara este inflamata si raspunde activ la un agent iritant. Agentul iritant poate fi o carie care nu a ajuns pana la camera pulpara. Dintre simptomele asociate cu acest tip de pulpita, enumeram: durere tranzitorie si sensibilitate la mai multi stimuli (rece, cald, apa, dulce si atingere). In pulpita reversibila, se considera ca pulpa este inca vitala. O data ce se indeparteaza agentul iritant si dupa ce se trateaza caria si se plombeaza dintele, pulpa isi poate reveni la normal.

Pulpita ireversibila – este tipul de pulpita in care pulpa dentara este distrusa in mod ireversibil. Caria dentara care a trecut de smalt si de dentina, ajunge la pulpa dentara si provoaca infectarea acesteia cu bacterii. Pulpa dentara este inca vitala, dar in momentul in care intra in contact cu bacteria, ea poate dezvolta infectii. Ultimul stadiu al infectiei este necroza sau moartea tesutului pulpar. Dintre simptomatologia asociata cu pulpita ireversibila, enumeram: durere usoara, sensibilitate la actiunea unor stimuli (cald sau rece), durere spontana, durere iradianta. Ca si semne clinice enumeram: reducerea raspunsului la stimulii electrici si raspuns dureros la stimuli termici.
Pentru tratarea pulpitei ireversibile este necesar tratament endodontic, in care pulpa este inlaturata, sau extractia dintelui. Extractia dintelui se face atunci cand nu exista destul tesut coronar pentru a se reface structura dintelui in urma terapiei de canal radicular.

In cazul pulpitei ireversibile, vitalitatea dintelui poate fi mentinuta daca dintele este tratat la timp. Daca acest lucru erste posibil, cel mai indicat este efectuarea terapiei de canal radicular.
Daca in urma tratamentului de canal radicular pacientul dezvolta stari febrile si apare senzatia de durere, se prescrie un tratament cu antibiotice. Daca durerea nu cedeaza in urma tratamentului medicamentos, se poate sa fie necesara o a doua terapie de canal radicular sau chiar extractia dintelui afectat.