Propolisul

Propolisul este o substanta rasinoasa pe care albinele o colecteaza de pe mugurii si ramurile tinere ale copacilor. Propolisul este facut din rasina mugurilor coniferelor (dar si a altor copaci), ceara de albina si alte secretii ale albinei.

Propolisul era folosit in Grecia antica pentru tratarea abcesului. Asirienii (o populatie din nord estul Mesopotamiei) foloseau propolisul pentru tratarea leziunilor si a tumorilor. Egiptenii foloseau propolisul in procesul de mumificare.
In ziua de astazi, propolisul se intalneste adeseori in compozitia gumei de mestecat, a cosmeticelor, a cremelor, a cremelor de piele si a tabletelor

In urma analizelor de laborator, s-a descoperit ca propolisul contine foarte putin polen. Compozitia chimica a propolisului ar fi cam urmatoarea: 50% rasina, 30% ceara si uleiuri, 10% saliva, 5% polen si 5% amino acizi, vitamine si minerale.

Propolisul este disponibil sub mai multe forme, inclusiv: tablete, capsule, unguente, pudre, extracte, creme, lotiuni, etc. Propolisul este disponibil sub forma de suplimente in plafaruri si in magazinele online. Propolisul se gaseste in cantitati mici in miere.

De ce folosesc oamenii propolisul?

Propolisul are un istoric bogat in tratarea plagilor infectate si a altor afectiuni. Studiile preliminare au demonstrat ca propolisul este remediu natural activ impotriva bacteriilor, a virusilor si a altor microorganisme daca este aplicat local.

Efecte secundare

Propolisul nu ar trebui utilizat in zona ochilor. Utilizarea repetata a propolisului poate face ca oamenii sa fie mai predispusi la dezvoltarea alergiilor.
Exista numeroase reclamatii cu privire la potentialul alergen si sensibilizator al propolisului. Deci, propolisul ar trebui utilizat cu precautie de catre oamenii predispusi la alergii. Toxicitatea cauzata de propolis este destul de rar intalnita, desi exista multiple cazuri in care propolisul a provocat iritatia pielii, mancarimi si inflamatia vaselor de sange.