close
info
închide
închide
 
newsletter Aboneaza-te la newsletter!
OK
 

Pericoronarita

Pericoronarita
Pericoronarita reprezinta inflamaţia ţesuturilor moi din jurul coroanei dentare a molarului de minte şi reprezinta cea mai frecventa şi mai importanta complicaţie a erupţiei molarului de minte inferior. Capişonul de mucoasa ce acopera molarul de minte este traumatizat în cursul erupţiei dintelui şi se infecteaza în mediul septic bucal. Infecţia patrunde apoi în sacul folicular ce înconjoara dintele în erupţie. Pericoronarita îmbraca o forma acuta şi una cronica. Debutul pericoronaritei acute este sub forma congestiva, cu senzaţie de tensiune locala, apoi jena dureroasa înapoia molarului doi care treptat se intensifica. Apar dureri la masticaţie, deglutiţie, vorbire, care pot iradia în regiunile vecine, cu senzaţie de nevralgie hemicraniana. Apar edem posterior molarului doi, congestia accentuata a mucoasei gingivale la acest nivel şi alterarea uşoara a starii generale cu indispoziţie şi subfebrilitate. Aceasta stare congestiva se poate remite sub tratament local sau uneori chiar spontan, dar are tendinţa de a reveni şi de a se agrava daca nu exista posibilitatea de erupţie completa a dintelui (aşa cum se întâlneşte frecvent în cazul molarului de minte).
Agravarea starii congestive duce la pericoronarita supurata cu apariţia unor dureri vii, pulsatile, iradiate larg în regiunile vecine de aceeaşi parte. Apar dificultaţi masticatorii cu disfagie. De data aceasta apare şi edem al obrazului cu congestia tegumentelor. Palparea este dureroasa şi pot aparea manifestari inflamatorii în ganglionii locali (creşterea de volum dureroasa a acestora). Prin difuzarea procesului inflamator în muşchii de vecinatate apare trismusul (limitarea mişcarii de deschidere a gurii pâna la imposibilitatea deschiderii gurii). La nivelul cavitaţii bucale se observa congestia ţesuturilor posterior de molarul doi cu extindere spre amigdale şi valul palatin. Ridicând capişonul de mucoasa ce acopera molarul în erupţie se observa evacuarea unei secreţii purulente. Starea generala, care la început este buna, se altereaza treptat, cu apariţia febrei (38-39,5 grade), accelerarea pulsului, dificultaţi importante în alimentaţie, agitaţie, insomnii.
Inflamaţia ţesuturilor peridentare recunoaşte şi o faza cronica. Acest tip de inflamaţie apare în cazul în care molarul de minte ocupa o poziţie relativ favorabila erupţiei, dar mucoasa este mai groasa şi parţile moi de vecinatate (obraz, pilieri amigdalieni) nu au raporturi ideale cu suprafaţa ocluzala a molarului. Astfel, erupţia reuşeşte sa se produca în cea mai mare parte, dar ramân condiţii anatomice care întreţin infecţia locala, în limite mult restrânse, cronicizând-o. Exista şi aici un abces submucos, care însa dreneaza spontan, deşi incomplet. Simptomele, mult atenuate faţa de formele acute, includ o jena locala care ocazional se intensifica pâna la durere, cu discrete iradieri spre ureche. În paralel cu intensificarea procesului inflamator pot aparea perioade de limitare uşoara a mişcarilor de deschidere a gurii (trismus moderat pasager). În zona submandibulara apare inflamaţia ganglionilor regionali care apar mariţi de volum, dar nedureroşi. Fenomenele neplacute din punct de vedere subiectiv (reclamate de pacient) se refera la apariţia unei gingivite cro­nice şi a halenei fetide (miros neplacut al gurii), puse pe seama septicitaţii bucale. Faringele reacţioneaza prin marirea de volum amigdaliana cu apariţia anginelor repetate (purulente) şi faringita cronica.
Condiţiile retentive care favorizeaza instalarea acestei inflamaţii cronice vor determina şi impactul alimentar permanent între molarul parţial erupt şi molarul adiacent cu apariţia unei inflamaţii cronice a osului de vecinatate. Reacţia osoasa cronica implica liza osoasa (distrugerea osului) cu formarea unei pungi osoase ce constituie un nou punct de retenţie alimentara şi de perpetuare a fenomenelor inflamatorii. De asemenea, ne confruntam cu pierderea suportului osos al molarului doi, eventual chiar cu extinderea infecţiei în jurul radacinilor acestui dinte, cu fenomene de parodontita. Apar fenomene de rasunet şi pe plan general, cu tulburari digestive din cauza înghiţirii permanente a salivei septice, astenie, paloare.
Prin amploarea fenomenelor pe care le produce, mai ales pe plan local, dar şi pe plan general, pericoronarita este o afecţiune care necesita consultul atent al medicului stomatolog şi stabilirea cât mai precisa a unei atitudini terapeutice. Decizia terape­utica va urma unui bilanţ atent clinic şi radiolo­gic. Clinic este important sa se stabileasca amploarea fenomenelor inflamatorii, gradul de erupţie a dintelui, poziţia coroanei acestuia în raport cu parţile moi vecine, dar şi faţa de structurile osoase, cât şi raporturile dentare faţa de molarul secund.




Sursa: www.JurnalulNational.ro

Acest articol a fost citit de 3151 vizitatori
Comentarii - Adauga comentariul tau!
* - Campuri obligatorii
Alege avatarul: *    
Nume *
Email * Nu va fi afisat pe site
 
Comentariu *
2000 caractere rămase
Verificare de securitate
Introdu codul de mai jos în câmpul alăturat:
*Acest cod ne ajută la evitarea cererilor automate

Sunt binevenite atat comentariile pozitive cat si cele negative.
Nu includeti:
- Adrese de email, numere de telefon sau orice alte informatii personale
care va apartin sau apartin altor persoane;
- Anunturi personale;
- Referiri la alte comentarii sau useri care au postat comentarii;
- Obscenitati sau cuvinte jignitoare.
Alege avatarul:
   

 
Clinica Stomatologica Bucuresti Flor Dent
Clinica Stomatologica Bucuresti Flor Dent

Clinici Stomatologice de Lux Bucuresti
Clinica Stomatologica sector 3 Bucuresti Dr. Trufas
Clinica Stomatologica sector 3 Bucuresti Dr. Trufas

Clinici Stomatologice de Lux Bucuresti
Adauga bannerul tau
Asaltul Lupilor | Cursa cu obstacole