Infectiile pulpei dentare

Infecţiile pulpei dentare

Calea sanguina poate fi o modalitate de patrundere a bacteriilor, acestea ajungând în ţesutul dentar în urma unor intervenţii chirurgicale, dupa chiuretarea pungilor parodontale sau chiar a extracţiilor dentare. Daca ţesutul pulpar este deja afectat, el atrage bacteriile din sânge printr-un fenomen numit anachoreza.
Indiferent pe unde vor patrunde microorganismele în pulpa dentara, ele vor produce o reacţie inflamatorie manifestata prin durere spontana, de mare intensitate, putând fi şi pulsatila, iar durata variaza de la câteva minute pâna la ore, dintele fiind sensibil la percuţia în ax. Deoarece pulpa se afla într-o cavitate dura, cu pereţi inextensibili, inflamaţia este de cele mai multe ori ireversibila, fiind urmata destul de rapid de necrozarea ţesutului sau de apariţia unui abces periapical. De aceea, va recomandam sa nu ezitaţi, în momentul în care aveţi cea mai mica durere dentara, sa contactaţi un cabinet stomatologic. O intervenţie la nivelul canalului radicular nu este chiar atât de rea pe cât se spune.
Tratamentul consta în îndepartarea ţesutului lezat sau infectat care se afla în interiorul canalului radicular (el fiind cauza unui eventual abces) sub anestezie locala, cu ajutorul instrumentarului endodontic manual sau rotativ, apoi prin irigare cu soluţii antiseptice. Numarul şedinţelor necesare pentru încheierea intervenţiei la nivelul canalului radicular va depinde de mai multe elemente, cum ar fi stadiul de infecţie a pulpei sau complexitatea intervenţiei. În tot acest timp, canalul va fi obturat temporar cu amestecuri conţinând substanţe antimicrobiene. Etapa finala a intervenţiei va fi sigilarea canalului radicular cu un material steril cu rol de a-l izola de mediile învecinate şi de a impiedica apariţia unei infecţii în viitor. Terapia cu antibiotice nu este necesara, daca medicul dentist nu o recomanda. Ulterior, probabil ca dintele va avea nevoie de o reconstituire corono-radiculara şi de o coroana de acoperire, pentru a restabili forma şi funcţia iniţiala, dar aceasta decizie va fi luata în funcţie de o serie de factori suplimentari.
Un dinte cu obturaţie radiculara va fi un dinte activ şi va funcţiona în continuare, folosind ca sursa de sânge şi inervaţie ţesuturile din jur care îl menţin în poziţia lui pe os. Într-adevar dintele îşi va pierde sensibilitatea la cald, rece sau dulce, în schimb va raspunde la presiunea masticatorie. Daca tratamentul a fost corect efectuat, dintele ar trebui sa reziste la fel de mult ca şi ceilalţi dinţi pe arcada şi sa poata fi folosit ca şi stâlp de ancorare pentru o proteza sau o punte dentara.
Într-o infecţie dentara acuta, daca nu se intervine prin instituirea unui tratament corespunzator, se poate ajunge la apariţia unui abces periapical, manifestat prin durere şi tumefacţia regiunii din jurul dintelui afectat, uneori poate fi prezenta şi febra. Bacteriile din abcesele dentare pot migra în profunzime, spre os, determinând infectarea acestuia, apoi fistuliza la nivelul gingiei ori al tegumentului feţei, sau prin intermediul vaselor de sânge din focarul inflamator se poate ajunge la bacteriemii şi septicemii. De aceea un abces dentar trebuie considerat o urgenţa stomatologica.
În cazurile mai severe, tratamentul cu antibiotice este indispensabil, însa el va fi administrat doar la recomandarea medicului. Acestea fiind insuficiente în combaterea infecţiei, drenajul chirurgical efectuat în cabinet rezolva în mare parte problema, iar extracţia este într-adevar ultima metoda la care apelam.
Iata de ce infecţiile dentare trebuie tratate cu seriozitate, deoarece orice amânare de a va prezenta într-un cabinet dentar poate avea consecinţe grave asupra starii dumneavoastra de sanatate. Şi ce este mai de preţ decât sanatatea!
Apariţia infecţiilor pulpare este determinata în principal de microorganisme, acestea pot ajunge în contact cu pulpa dentara pe mai multe cai, dintre care cea mai frecventa este patrunderea directa din cariile mari, profunde. Însa bacteriile pot afecta pulpa şi prin intermediul unor fisuri sau chiar fracturi ale dinţilor, în aceste cazuri “moartea” pulpei succedându-se foarte rapid, de multe ori chiar fara durere.
De asemenea, infectarea pulpei dentare se poate face şi prin patrunderea microorganismelor ramase dupa curaţarea incorecta a cavitaţilor carioase, însa acestea, fiind în numar mult mai mic, nu ameninţa neaparat infectarea acesteia. Microbii pot migra în dinte şi retrograd prin apexul (vârful) dintelui sau prin canalele laterale, în urma unor traumatisme ale parodonţiului sau a unor tratamente ale bolii parodontale.