Hepatita B: simptome, transmitere si tratament

Hepatita B: simptome, transmitere si tratament - Ce spune medicul. Ficatul este unul dintre cele mai importante organe, fiind implicat intr-o serie de procese vitale. El este cel mai mare organ solid din corp, fiind format din milioane de celule hepatice, denumite hepatocite.

Ce este hepatita?

Dupa cum explica dr. Bogdan Macadon, medic specialist medicina interna si medic rezident gastroenterologie, "hepatitele acute virale sunt boli produse de virusurile hepatitice, strict umane, foarte contagioase, avand ca trasatura comuna tocmai afectarea principala a ficatului, in contextul unei imbolnaviri a intregului organism.

Boala se manifesta prin semne de suferinta hepatica, cu evolutie, de obicei, autolimitanta (cu vindecare spontana si imunitate specifica durabila), dar si cu posibilitatea unei evolutii persistente sau progresive catre forme cronice, ciroza sau hepatom."

Hepatita B a fost identificata pe date epidemiologice in urma unor accidente de inoculare semnalate in armata engleza si americana in anii 1941-1943, iar virusul acestei forme de hepatita a fost descoperit in anii 1968-1974, de catre cercetatorul Baruch Bloomberg. In prezent este considerata una dintre cele mai frecvente afectiuni cronice din lume.

Simptomele hepatitei B

Incubatia este destul de lunga, intre 45 si 160 zile, peste o treime din bolnavii de hepatita B neprezentand siptome specifice, iar alta treime putandu-le confunda cu simptomele unei raceli: dureri de muschi, stare de slabiciune generala, febra, lipsa poftei de mancare, cefalee, greata, varsaturi si diaree.

La 30% dintre cei afectati, se vor observa simptome mai puternice, precum icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor) si dureri abdominale pronuntate. "Sugestii de evolutie severa mai sunt si varsaturile foarte frecvente, astenia si durerile epigastrice.

Boala trebuie confirmata prin analize speciale, precum evidentierea markerilor specifici virusului B. Circa 20-25% dintre cazuri inregistreaza evolutii persistente, fara tendinta de vindecare spontana, forme in care se produce incorporarea ADN viral in genomul celular", afirma dr. Macadon.

Transmitere

Virusul se transmite de la om la om, prin sange sau alte secretii ale organismului. Este frecventa transmiterea pe cale sexuala, prin refolosirea unui ac de seringa, de la mama la copil, folosirea de catre mai multe persoane a produselor de igiena personala (periuta de dinti, aparatul de ras), dar si prin utilizarea echipamentelor nesterile (la dentist, manichiura, pedichiura, tatuaje, piering corporal).

Exista anumite grupuri de persoane cu un grad mai mare de expunere la contaminarea cu virusul B. Printre acestea se numara: persoanele cu parteneri sexuali multipli si care nu folosesc mijloace de protectie (prezervative), copiii nascuti din mame infectate, oamenii care au contact prelungit cu o persoana infectata (membrii familiei), persoane care primesc transfuzii de sange, dar si cei care folosesc droguri injectabile.

Complicatii

Dr Macadon spune ca "hepatitele virale pot avea complicatii multiple, de la planul digestiv pana la cel cardiovascular, cutanat, endocrin sau hematologic. Mai mult decat atat, hepatita poate influenta sarcina, fiind adesea semnalate nasteri premature si deficit staturoponderal al copiilor, nerecuperabil multi ani.

In cazul exagerarii terapiei, pot aparea nevroze astenice reactive, care pot interfera serios cu capacitatea de munca a pacientului. Pacientii pot deveni supraponderali, pot dezvolta ulcere, gastrite sau diabet zaharat steroidic."

Metode de prevenire a hepatitei B

Vaccinul este pricipalul mod de prevenire a hepatitei B, fiind eficient doar in cazul persoanelor care nu au fost infectate anterior.

De asemenea trebuie evitat contactul sexual neprotejat, refolosirea seringilor si se recomanda o atentie sporita in cabinetele stomatologice si de manichiura. Orice instrument care poate lua contact cu sangele altei persoane trebuie sterilizat inainte sa fie folosit din nou.

Tratament

Hepatita B nu se vindeca, dar exista tratamente care sa o tina sub control, astfel incat sa nu apara complicatii grave. I se va acorda o atentie deosebita, pacientul trebuind sa mentina toata viata o relatie constanta cu medicul curant, care va avea grija ca boala sa nu evolueze spre ciroza hepatica sau cancer.

"Se doreste in primul rand normalizarea valorilor transaminazelor, punerea organismului in conditiile optime de a rezista agresiunii virale si de a se vindeca prin fortele proprii, sustinerea prin mijloace terapeutice diverse a bolnavilor cu forme severe de boala, dirijarea recuperarii dupa boala acuta pana la vindecare, prevenind recaderile sau evolutia catre cronicizare", afirma medicul.

Doctorul va recomanda o dieta alimentara speciala, in functie de toleranta digestiva a fiecarui pacient, si repaus pe cat posibil, pentru a pastra energia corpului. Cel putin in primele 3 saptamani de la descoperirea bolii pacientul este de preferat sa ramana in spital, pentru efectuarea tuturor analizelor si pentru stabilirea unui tratament medicamentos adecvat.