Arnica

Arnica este o planta medicinala folosita in medicina alternativa pentru tratarea unor numeroase afectiuni. Arnica este o planta salbatica, care creste cu predilectie in regiunile muntoase. Arnica este folosita in medicina traditionala, in special pentru efectele sale antiinflamatoare si cicatrizante.

Denumirea latina pentru arnica: Vaccinium myrtillus

Denumirea populara pentru arnica: carul zanelor, iarba soarelui, tata oii, podbalul de munte

Din punct de vedere biochimic, florile de arnica contin: ulei volatil, colina, alcool triterpenic si substante colorante de natura carotinoidica.

Arnica era folosita in medicina traditionala pentru stimularea digestiei si a circulatiei sanguine de la nivelul creierului si a aparatului cardio vascular. Arnica este folosita pentru tratarea afectiunilor aparatului respirator ca: laringita, faringita si raguseala.

Din florile de arnica se poate prepara un ceai care se foloseste pentru gargara in laringita si raguseala.
Ceaiul de arnica amelioreaza simptomele diareei si a dizenteriei.
Frunzele zdrobite de arnica si praful de arnica pot fi utilizate pentru tratarea si cicatrizarea mai rapida a taieturilor si ranilor.

Tinctura de arnica poate fi folosita cu succes pentru tratarea:
- arsurilor, ranilor, negilor, afectiunilor pielii si acneei
- vanatailor, micozelor si a furunculilor
- probleme de somn
- astmului bronsic, nevralgiilor, palpitatiilor
- problemelor cardiace si tulburarilor nervoase

Tinctura de arnica se prepara astfel: se lasa la macerat florile de arnica, timp de 10 zile, in 100ml de alcool. Tinctura de arnica se utilizeaza sub forma de comprese.

Pentru tratarea loviturilor, entorselor si eczemelor se folosesc radacinile de arnica. Radacinile de arnica nu se folosesc ca atare, ci astfel: se dau pe razatoare radacinile de arnica, se iau doua linguri de radacini si se pun la macerat pentru doua saptamani in 250 ml de alcool rafinat de 40°.
Extractul rezultat in urma procesului de macerare se utilizeaza sub forma de comprese.